La începutul secolului trecut, Sigmund Freud descoperea forte primitive, sexuale si agresive ascunse si îngropate adânc in subconştientul uman. Sigmund pune bazele psihanalizei si publica un tratat, Introducere Generala în Psihanaliză.
Nepotul lui Freud, Edward Bernays, care a emigrat in SUA, este angajat de guvernul american pentru a sprijini in presa efortul de război al SUA. Edward a avut succese pe toată linia si si-a propus sa folosească tehnicile de propaganda din timpul războiului pe timp de pace dar împachetate sub alta denumire deoarece cuvântul propaganda a fost “compromis” de germani in timpul primului razboi mondial. Astfel apare un mic birou pe Brodway in care trudea Edward Bernays sub titulatura de consilier pentru relaţii cu publicul ( acuma ştiţi si de unde provine termenul Public Relationships, PR, atât de des folosit astăzi si ce reprezintă el de fapt ).
In acest birou de pe Brodway, Eddie citeşte si înţelege ce faimosul sau unchi postula in tratatele de psihanaliza si tot aici este contactat de George Hill, preşedintele Corporaţiei Americane de Tabac. Doleanţa arzătoare a acestuia? Sa convingă femeile sa fumeze deoarece pierdea jumătate din piaţa. In acei ani exista un tabu ce implica femeia si ţigareta. Fumatul era privit ca si un privilegiu exclusiv al barbaţilor. Si ce face Eddie al nostru? Ia frumos o domnişoara, o duce la un psihanalist din New York si îl pune pe acesta sa afle, prin tehnicile descoperite de unchiul Siggy, ce reprezintă ţigara si fumatul pentru subconştientul femeii. Surpriza, surpriza…ţigara reprezintă pentru femei un simbol al penisului si a dominaţiei sexuale masculine ! Psihanalistul îl sfătuieşte pe Edward sa găsească o modalitate de a convinge femeile ca fumatul reprezintă o modalitate de a contesta supremaţia sexuala a barbatului si ca pot avea propriul falus prin simplu gest al aprinderii unei ţigări, si astfel, sa vândă produsul canceros si publicului feminin.
In New York exista o parada anula, Parada Pastelui, la care participa mii de oameni aşa cum au participat si in 1929, când prima cascadorie publicistica are loc. Înainte cu o zi de acesta parada, toată presa si fotografii din New York sunt anunţaţi ca, la parada, un grup de femei vor aprinde torte ale libertăţii. A doua zi, Bertha Hunt, secretara lui Edward, împreuna cu inca câteva domnişoare îşi aprind concomitent ţigările in mijlocul paradei sub blitzurile fotografilor si povestea apare in toate ziarele din state. Femeile încep sa fumeze si tot fumează de atunci.
What just happend ? Avem simbolul unor femei tinere, frumoase, independente fumând in public, alăturat sloganului “torte ale libertăţii”. Deci, daca suporţi ideea de libertate, filozofie care îl făcea pe american sa se simtă aparte in acele vremuri, nu trebuie sa ai nici o obiecţie daca o femeie fumează sau îşi aprinde o ţigara in public. S-a creat, absolut artificial, ideea ca daca o femeie fumează este automat mai independenta, mai libera si mai puternica. Deasemenea se demonstrează ca poţi convinge oamenii sa se comporte iraţional daca reuşeşti sa faci legătura intre produsul tău si dorinţele sau sentimente adânc înrădăcinate in subconştientul uman. Faptul ca odată ce o femeie fumează ea devine mai libera, mai puternica, este o chestie total iraţionala.
Restul e istorie capitalista de succes.
Comentezi ?