Singur si plictisit

Nu am mai scris de multicel pe blog, so…asa ma simt acuma, singur, trist si plictisit. Daca aveam 16 ani eram emo. Afara ploua si e inorat, cum zice cântecul, se apropie si onomastica mea care, pe masura ce trec anii, devine tot mai enervanta.

Ma aflu intr-un marasm continuu si lugubru din care nu stiu cum sa ies. Trist este ca nu fac nici vreun efort sa schimb ceva si evit orice ar putea duce la deranjul non-combatantului din mine. Magarul competitiv, care mai vocifera din cand in cand, este mort si nu mai da din copite. Devin tot mai troglodit pe zi ce trece. Am devenit un bufon sibilinic in weekend si un indolent profesionist in timpul saptamanii.

Onomastica si noaptea de revelion sunt, pentru mine, momentele marilor promisiuni si high hopes. Dar si la astea devin superficial. Plutesc aiurea si fara directie. Si ca sa nu inchei intr-o nota total pesimista : sunt sigur ca maine o sa fie soare si iarba are sa fie mai verde…