Last night i didn’t fall asleep until early in the morning.
And i’ve got a long day ahead of me…
So, what the hell is making me smile at…
seven thirty-five in the morning?
O femeie intra într-o cafenea, aşa cum obisnuieste in fiecare dimineaţă, dar parca astăzi e altcumva, e prea linişte…
Aşa începe un scurt metraj, de 8 minute, regizat de spaniolul Nacho Vigalondo, nominalizat la Oscar si câştigător a alte 7 premii. Acesta reuseste să te treaca, in alb si negru, prin tot spectrul uman de sentimente. Eu l-am perceput ca o balada romantica care devine destul de hilara si stranie, pe masura ce se desfasoara, si repulsiva spre final. Tu?
Aaa… nu stiam filmuletul. E genial!! Mi-a placut la nebunie. Intr-adevar, te trece “prin tot spectrul uman de sentimente”. Nu mi s-a parut amuzanta…sau…daca a fost…a fost in stilul lui “Bullet in the brain”, o povestioara de Tobias Wolff.
[...] a scris 7:35 in the morning , si cam [...]