Dulce superficialitate, liniştitoare ignoranta, parşiva delăsare si omniprezenta mediocritate. Pentru voi scriu. Ne-am iubit, ne-am dorit si vreau alaturi de voi să pun punct. Vreau un apus in braţele vostre. Pentru asta va cer să mă lăsaţi să ard violent un deceniu, să pot reveni din convulsii existenţiale si stranii lângă voi, să ard mocnit in asfinţit in braţele voastre reci.
Nu mă înţelegeţi greşit, tot ce vreau este un deja-vu perpetuu alături si in voi. Vreau să va parasesc doar pentru a va regăsi. Vreau zece ani fără voi. Fără plictisitoarea autoironie si înfumuratul sarcasm. Falsul alb/negru liniştitor, oferit de voi sadic si fără obligaţii acum, să il schimb pe un fals plin de glamour mat si ambiţii seci. M-am saturat sa imi repet ca traiesc in cele mai frumose nopti si zile din viata mea. Vreau sa ma sinucid 10 ani, sa renasc meteoric intr-o viata de plastic lucios in care să mă complac într-un roz social orbitor .
Vreau să muşc si să fiu muscat, sa nu fiu obosit sa lupt pentru o cauza pierduta. Sa cred ca stiu ce mă face fericit, să caut orbeşte o împlinire, o finalitate in orice. Viziunea mea perena si semi-erotica este fata Morgana, ingenungheata, prăfuita si in lacrimi, cu parul in pumnul meu strans, langa un castel de nisip la piciorele voastre, pe un mal pur de ocean. Un castel pe care o să va las sa il admiraţi si o să va implor să nu mi-l furati, să mă lăsaţi să fiu eu cel ce toarna o sticlă de Porto roşu peste nimic .
Sa înot, gol de voi, într-un ocean al visurilor împlinite, al oportunitatilor neratate si sfâşiat, mereu si continuu, de senzatia dorinţei de mai mult, tot timpul mai mult. Un ocean veşnic învolburat, unde să alunec prin apa sărata si rece alături de marele alb, cu sânge in nări si falcile sfasiate de harpoane care au dat greş.
Si toate astea doar pentru a naufragia, spectaculos si cu un zâmbet in coltul gurii, peste voi, pe o plaja perfecta cu nisip alb, sub o luna ca un soare.
Comentezi ?